Copiii invata totul prin joc pana pe la varsta de 7 ani. Totul este o joaca de copil si o lectie de viata. Cand sunt mici si incep sa arunce lucruri pe parchet, invata despre gravitatie, materie, zgomot, etc. Cand au 3-4 ani si noi le oferim jucarii educative, ii incurajam sa descopere lumea si sa invete mai usor lucrurile pe care noi le consideram de baza in dezvoltarea lor intelectuala. La 6-7 ani cand se joaca de-a super-eroii invata despre curaj, despre bine si rau, despre responsabilitatea oferita de super-puteri.
Cu cat le permitem copiilor sa se joace mai mult si mai liber, cu atat ei sunt mai fericiti si devin mai creativi. Increderea in fortele proprii creste atunci cand ii lasam sa exploreze mediul, sa se joace asa cum vor ei, nu dupa regulile noastre sau ale jocului. Daca intelegem si acceptam ca ei invata din orice experienta, am fi mai atenti la a petrece timp impreuna cu ei, si mai putin la a le cumpara o multime de jocuri si jucarii. Experientele sunt lectii de viata, jocul si joaca nu tin atat de „materiale” cat de compania parintilor si implicarea lor.
Asadar, pentru a creste copii buni, primul pas in parenting este sa petrecem timp cu ei si sa ii iubim neconditionat. Iar a petrece timp cu copiii inseamna sa ne jucam cu ei, sa coboram pe podea la nivelul lor si sa ne jucam asa cum au ei nevoie.
Deasemenea, jocul este modul in care copiii isi exprima sentimentele si experientele intime despre care nu pot vorbi. Noi ca parinti avem nevoie sa auzim ce au de spus, iar ei au nevoie sa impartateasca sentimentele si sa primeasca intelegere din partea noastra. Copiii insa comunica prin joc. Ei nu vin de la gradinita si ne spun „am avut o zi grea” ci spun „hai sa ne jucam” . Parentingul prin joc presupune sa lasam copii sa ne ghideze in jocul lor, sa fim prezenti si sa intelegem mesajele din spatele povestilor.
Jocul este principala cale de comunicare a copiilor!
De exemplu cand dupa o zi de gradinita/ scoala copilul isi ia jocul de lego si incepe sa arunce piesele, sa strice robotul pe care l-a facut cu o seara inainte, cel mai probabil a avut o zi grea. Este furios si asa isi descarca frustrarile de peste zi. Ce putem face noi, este sa intram in jocul lor, sa vedem ce a patit „robotul” , cine l-a „atacat” …. punem intrebari in joc pentru a afla ceea ce a experimentat de fapt copilul. 
Apoi tot prin joc il incurajam sa gaseasca solutii la problemele lui reale. „Hai sa vedem ce l-ar ajuta pe robot sa isi recapete puterile” …. si astepti. Asculti si incurajezi copilul sa vorbeasca. Veti vedea ca de cele mai multe ori, veti afla tot ceea ce simte copilul. Astfel de momente sunt cele mai bune lectii de viata, sunt momente de conectare si suport, sunt dovezile supreme de iubire si incredere pe care le oferim copiilor nostri.
Parentingul prin joc pleaca de la dorinta de a stabili o legatura cu copiii si de a le oferi copiilor rezerve nelimitate de dragoste, incurajare si entuziasm.
Asadar, jucati-va cu copiii, lasati-i sa se joace cum vor ei si oferiti-le iubire neconditionata!
Daniela Irimia, mama si trainer de dezvoltare personala.
Aboneaza-te la newsletter pentru alte articole de parenting si dezvoltare personala
[mc4wp_form id=”3273″]
