De cand sunt mama m-am schimbat mult. In bine. Iar schimbarile le-am facut mult mai usor decat as fi crezut pentru ca am avut o motivatie in plus. Vreau sa cresc un OM BUN. Vreau sa formez un caracter, un copil si un adult care sa se bucure din plin de tot ce ii ofera viata. Am citit carti despre psihologia copiilor, pe langa sutele de carti de dezvoltare personala si de business citite pana la 30 de ani, care m-au ajuta sa inteleg si sa creez o relatie minunata cu copilul meu.
3 lucruri le consider esentiale in meseria asta de parinte: conectare , comunicare si cultivarea comportamentelor pozitive. Ce fac eu si cu sotul meu pentru a creste un copil bun….ce poti face si tu:
1. Petrece timp de calitate cu copilul tau
Nu e suficient sa fii prezent fizic langa copil. Daca esti in acceasi camera cu el si tu stai pe telefon iar el se uita la TV, asta nu e timp de calitate, nu il ajuta pe el sa invete despre relatii sau empatie. Copii au nevoie sa te joci cu ei (limbajul preferat al copiilor pana pe la varsta de 7 ani) si sa comunici empatic si asertiv.
Sa comunici cu copilul, exact ca si cu un adult, trebuie sa incepi prin a asculta cu deschidere si interes sincer fata de el. Incurajeaza-l sa vorbeasca, sa iti povesteasca, sa intrebe…. In felul asta copilul invata despre empatie, respect si iubire. Apoi, raspunde-i la intrebari ori de cate ori are nevoie. Spune-i ce simti, ce nevoi ai, cum ai vrea ca el sa faca ceva. Si fa toate astea cu blandete si cu zambetul pe buze.
Pe langa toate astea, timp de calitate pentru noi inseamna sa ne jucam impreuna, sa vorbim, sa calatorim, sa impartim experiente impreuna. Sa facem uneori ceea ce vrea copilul ca si copilul sa faca uneori ceea ce vrem noi. Si sa faca pentru ca asa vrea el, nu pentru ca „trebuie sa o asculte pe mama” .
2. Fii un model si un metor pentru copilul tau
Copii invata ceea ce vad. Copii fac ceea ce vad. Deci comportamentul tau va fi copiat de copil si chiar de adultul care va devenit. Asa ca, fii atent la ceea ce faci si spui. Fii un model pentru el. Fii tu calm si intelegator, fii tu optimist si curajos, fii tu bun si corect. Comunica tu sincer si asertiv. Tot ceea ce vrei ca el sa faca, fa tu mai intai.
Arata-i respect, intelegere, incredere. Trateaza-l ca pe un adult.
Apoi, recunoaste-ti greselile si explica-i copilului comportamentele neadecvate. Daca ai gresit fata de el cu ceva, recunoaste ca ai gresit si cere-ti iertare. In felul asta copilul invata ca suntem umani si e firesc sa si gresim. Greselile fac parte din viata si sunt bune atata timp cat invatam din ele.
In plus, noi suntem atenti la sa-l invata pe Albert ca pentru a obtine ceva e nevoie de munca si perseveranta. Ca muncim ca sa avem bani si cu banii cumparam experiete frumoase, nu doar lucruri (fara valoare).
Iar eu vreau sa fiu un model de femeie fericita si implinita, care isi gaseste timp si pentru el, si pentru familie, si pentru ea si pentru cariera ( pasiuni, hobby-uri ).
3. Invata-l sa fie empatic, sa aiba grija de ceilalti
Copii au nevoie de indrumare pentru a invata sa creeze relatii armonioase, sa isi faca prieteni si sa ii pastreze. Sa fie empatici, prietenosi si politicosi. Bunatatea atrage dupa sine bunatate si bucurie. Invata-l sa fie constient de consecintele faptelor lui. Si cultiva-i toleranta fata de oamenii cu conditii speciale. Oamenii si copii sunt diferiti si e bine ca suntem asa. Cu toleranta si deschidere putem avea relatii frumoase cu toata lumea.
Eu ii spun lui Albert ca toti oamenii sunt buni. Doar ca unii nu au primit suficienta dragoste si atentie pentru a-si dezvolta comportamente frumoase. Fac intotdeauna referire la comportamente pentru ca ele se pot schimba mai usor si nu definesc in totalitate o persoana. Si cand el face ce nu imi place, nu ii spun ca e obraznic, ci ca a avut un comportament urat. A facut o fapta rea pe care o putem indrepta cu o fapta buna 🙂 .
Nu exista parinti perfecti asa cum nu exista nici copii perfecti. Am vazut insa multi copii crescuti frumos. Oameni mari in corpuri mici, oameni care au luat start-ul in viata in cel mai frumos mod cu putinta. Si vreau sa vad cat mai multi astfel de oameni 🙂
Daniela Irimia, mama si trainer de dezvoltare personala
